Cei patru nobili din pictura coreeana

Arta coreeană are o istorie foarte lungă, cu tradiții și culturi diferite, toate acestea au contribuit la formarea tradiției moderne. Pictura coreeană cu pensulă si cerneală poate fi datată la începutul dinastiei Joseon în 1392. Regii dinastiei Joseon au fost admiratori ai filosofiei, literaturii și culturii chineze. Neo-confucianismul a devenit baza organizării noului stat. Clasicii chinezi au devenit singura literatură care merită învățată, iar pictura in cerneală chinezească a devenit singura artă recunoscută a noului regat. Toți artiștii coreeni care au lucrat în tradiția chineză, de la sfârșitul secolului al XIV-lea până în prezent, pot fi numiți artisti literați. Multe dintre cele mai cunoscute picturi aparțin perioadei clasice. Perioada clasică a picturii in cerneală coreeană datează de la mijlocul secolului al XVII-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceste picturi și-au pierdut popularitatea în timpul ocupației japoneze din 1910-1945, dar interesul pentru ele a reînviat după Eliberarea Coreei din 1945.

Sagunja (사군자), o pictură tradițională coreeană, compusă din patru elemente, pruna, orhideea, crizantema și bambusul care este numită și „Cele patru plante grațioase”. Aceste patru plante grațioase reprezintă cele patru anotimpuri: prunul-primăvara, orhideea-vara, crizantema:-toamna, bambusul-iarna, simbolizează trăsături confucianiste precum puritatea, smerenia și perseverența.

În credința confuciană, „Gunja”, care înseamnă un om cu virtute, este cel care atrage Sagunja ca parte a meditației lor.

Cele patru plante nobile își au originea în arta chineză în timpul dinastiei Song (960-1279). În secolul al XV-lea, cele patru plante nobile s-au extins în pictura coreeană. În timp ce desenau și pictau cele patru plante nobile, oamenii de știință și nobilimea s-au concentrat pe caracteristicile plantelor, reflectând asupra vieților, trupurilor și minții lor.

Floarea de prun este un simbol al primăverii, reprezentând atât simbolul primei luni și al Anului Nou cât și prima zi a noului an. Înfloresc foarte devreme primăvara. În ciuda vremii reci și a zăpezii, nu le este frică să înflorească, chiar dacă ar putea fi uciși. La fel ca ei, domnii confuciani trebuie să facă ceea ce este corect fără să țină cont de consecințe. „Mai bine faci ce este corect să trăiești o zi decât să trăiești o viață întreagă plină de rușine și dezamăgire.” Pentru savanții coreeni, această floare a simbolizat curajul și devotamentul față de datorie. Când vine vorba de pictarea florilor de prun, este important în primul rând să existe o armonie între yin și yang, un echilibru între alb și negru și partea care va fi vopsită cu cerneală și pensulă. În al doilea rând, cele 4 Direcții trebuie să fie reprezentate de filiale. Centrul trebuie reprezentat și în pictură. În al treilea rând, trebuie găsită și trecerea timpului. Este indicat de muguri și flori care nu au înflorit încă, flori înflorite și flori care au înflorit deja și încep să-și piardă culoarea și astfel să moară. Florile trebuie vopsite din față, din spate, lateral și în toate unghiurile găsite între ele. Timpul în care au înflorit a fost cel mai bun moment pentru căsătorii. În această perioadă, în noul an, fermierii se odihneau, hambarele erau pline, iar lucrările pentru primăvară încă nu începuseră. Așa că florile de prun trimit la ideea de căsătorie și de o nuntă fericită și sunt cadouri grozave pentru căsătorie. Uneori au reprezentat evoluția tinerilor studenți, ca niște flori de prun care se transformă în fructe, așa că și copiii trebuie să se transforme în adulți.

Orhideea reprezintă vara și calitățile și virtuțile unui adevărat domn confucianist. Orhideea este o floare mică, înflorește singură pe versantul dealului, ascunsă de vegetație. Poate crește în sol uscat, în umbră, unde majoritatea florilor nu ar putea rezista fără lumină. Deci poate rezista la cele mai rele condiții. La fel ca orhideea, un domn confucianist trebuie să crească și să se dezvolte în înțelepciune, virtute, chiar și în cele mai grele circumstanțe, precum sărăcia, singurătatea și așa mai departe. Desi creste in obscuritate, emana un parfum frumos in momentul in care infloreste, care este purtat de vant pana parfumeaza intreaga vale. Și la fel ca ea, un domn ar trebui să influențeze viața oamenilor prin învățarea și virtuțile sale și, prin urmare, să fie un model bun de urmat.

Crizantema înflorește atât toamna târziu, pe vânt, ploaie, zăpadă, cât și la începutul iernii. Durează până când este distrus de înghețul teribil de iarnă. Aceasta simbolizează atitudinea pe care ar trebui să o aibă un domn confucianist. Ar trebui să fie loial, să se angajeze în anumite idealuri și să fie suficient de curajos pentru a-și trăi viața conform propriei sale conștiințe. El nu ar trebui să aștepte nimic în schimbul loialității, suferinței, angajamentului și fidelității. Crizantema este una dintre cele trei flori: trandafir-bujor, crizantema și lotus, care simbolizează cele 3 ambiții sau stiluri de viață. În această versiune, crizantema este un simbol al vieții pașnice și civilizate a omului în mediul rural. De asemenea, reprezintă retragerea în sat după o viață dedicată slujirii regelui. Crizantema mai simbolizează și domnul confucianist care trăiește după regulile lăsate de strămoși și care se află într-o continuă perfecționare, prin studierea și practicarea diferitelor virtuți. Este și evlavia de ramură. Aceasta este dată de: tulpina-simbolizează strămoșii, frunzele-părinții, iar individul este dat de floare. Nu trebuie să-și uite originile și cât de mult datorează strămoșilor, precum și părinților, pentru care are un nume în societate, iar gloria și onoarea sunt rezultatul eforturilor și sacrificiilor lor. De aceea ar trebui să-și onoreze părinții și să ofere sacrificiile potrivite. 

Un domn confucianist trebuie să fie ca un bambus care nu-și pierde frunzele iarna și este mereu verde. Unii îl consideră neschimbabil. Este foarte rezistent, cand vantul bate puternic nu se rupe ci doar se indoaie. Ca și el, domnul confucianist se ține de principiile pe care le are, deși întâmpină dificultăți. El trebuie să fie plin de vitalitate și să rămână mereu puternic. Bambusul are semnificații diferite. Face parte din grupul: Cei 3 prieteni buni compus din: pin, prun si bambus. Ele cresc și rezistă o perioadă lungă de timp și, prin urmare, simbolizează viața lungă. Ei amintesc de cele cinci relații pe care le-a creat Confucius, dar mai ales de relațiile dintre prieteni. De asemenea, este văzută ca un simbol al continuității familiei sau clanului. Se credea că bambusul înflorește la fiecare 60 de ani, din acest motiv a devenit un simbol al ciclului de 60 de ani, dar mai ales al vârstei de 60 de ani.